Murray Perahia

Portret / Murray Perahia de Andrei Irimia

De mai bine de 40 de ani, Murray Perahia este un poet al pianului, de-a lungul timpului, înregistrările sale fiind unele dintre cele mai curate și consistente. El s-a născut în New York, în cartierul Bronx, pe data de 19 aprilie 1947. Părinții săi nu erau muzicieni. Cu toate acestea, efectul profund pe care îl are asupra lui Murray Perahia primul concert la care asistă la vârsta de 3 ani și jumătate, îl determină pe tatăl său să îl înscrie la cursurile de pian. Astfel, el îi alege primul profesor: un vecin. Cu el, Perahia studiază muzica timp de doi ani, după care îi este prezentat lui Abram Chasins, un compozitor și pianist american renumit. Acesta, la rândul lui, îi face cunoștință cu asistenta sa, Jeannette Haien. Concomitent, Murray Perahia urmează cursurile de muzică ale Școlii de Arte. La vârsta de 17 ani, el se înscrie la Școala de Muzică Mannes din Manhattan, pentru a studia atât compoziția, cât și dirijarea orchestrală (cu Karl Bamberger), disciplină în care își obține și diploma.

După studii, Murray Perahia nu urmează parcursul obișnuit, și anume acela al recitalurilor și al concertelor cu orchestre simfonice, ci preferă să se afirme în orchestre camerale. De asemenea, el pune capăt legăturilor rodnice, pe care le-a avut timp de 12 ani cu profesoara sa, Jeanette Haien, hotărând să lucreze pe cont propriu. Așadar, până la 25 de ani, Murray Perahia păstrează distanța față de drumul tradițional pe care îl parcurg majoritatea concertiștilor. El continuă să lucreze singur, cu excepția a câtorva lecții sub îndrumarea lui Mieczyslaw Horszowski și Artur Balsam, și-și petrece o mare parte din timp ascultând mari pianiști precum Horowitz, Curzon, Schnabel și Horszowski. Talentul lui Perahia se evidențiază în 1967, cântând pentru prima oară cu Rudolf Serkin, Alexander Schneider și Pablo Casals la Festivalul Marlboro din Vermont. De atunci, el este invitat permanent al festivalului. Rudolf Serkin are asupra lui Perahia o influență imensă, nu în mod direct din postura de profesor, ci pur și simplu prin prezența și atitudinea sa. Cei doi cântă împreună Sonatele de Mozart și Perahia devine asistentul său timp de un an la Institutul Curtis. Un an mai târziu, în 1968, Perahia își face apariția la Carnegie Hall, sub bagheta lui Alexander Schneider. Începând cu anul 1972, obține cele mai importante performanțe, și în martie, are loc debutul său la Filarmonica din New York, sub bagheta lui István Kertész. În septembrie, el devine primul pianist american care câștigă Concursul Internațional de la Leeds și acest succes îi aduce mai multe contracte importante, inclusiv cu London Symphony Orchestra, New Philharmonia, English Chamber Orchestra și Israel Philharmonic Orchestra, fără să mai menționăm recitalurile și concertele televizate. În noiembrie, Perahia semnează un contract de exclusivitate cu CBS. Debutul său londonez are loc în ianuarie 1973, la Festivalul Hall, cu Royal Philharmonic Orchestra. Este primit cu entuziasm: „Un tânăr aristocrat al claviaturii” spunea Joan Chissell pentru „The Times”